De câțiva ani, eu și prietenii mei mergem, nu numai de 1 mai, cu cortul intr-o loc de vis, la munte, intr-o poieniță dintr-o pădure de brazi, pe malul unui râu repede și cu vedere la creasta Pietrii Craiului. Asta de când am agățat in cui șlapii pentru Vama Veche de 1 mai...

Nu are rost să vă descriu senzațiile trăite cu cortul in natura nepângărită de hoardele de grataragii, dar vă voi arăta cu ce ne-am indeletnicit la nivel de haleală la fața locului, cu bucătăria de campanie.

Nu m-am omorât niciodată cu dulciurile, probabil că nu prea se pupă cu berea și vinul consumat la masă, așa că nici să le gătesc nu-mi pierd timpul. Cel puțin deodamdată...

Dar nu m-am putut abține in seara asta, când la o plimbare intr-o zonă frumoasă a orașului meu, mi-a sucit nasul un salcâm in floare. Brusc mi-am adus aminte de mama, căreia ii plăceau enorm clătitele cu flori de salcâm. Doamne, nu le puteam suferi! Nici nu vroiam să aud de ele, așa că o obligam pe mama să facă și simple, după ce le culegea din salcâmii din fundul curții, de la gârlă.

M-a tot intrebat lumea de ce nu am sărit și eu cu ceva mâncăruri de sezon pe blog, treburi tradiționale de Paște. Adevărul e că nu am avut chef să scriu despre banalități pe care toată lumea le-a urcat pe facebook, chiar dacă nu arătau bine sau chiar dacă nu erau făcute de ei.

Bănuiesc că mulți dintre voi ați fost bombardați de mâncare zilele astea și nu cred că ați mai fi avut nevoie de incă ceva in plus de la mine. Dealtfel, nici prăvălia nu o vom deschide decât abia joi. Cum s-ar zice "piața" e saturată de mâncare, n-avea rost să mă bag.

Pentru că un bun comerciant recuperează tot ce se poate și are grijă de buget, am adus acasă o varză tocată, rămasă azi de la prăvălie. Nu mă lasă inima să arunc ceva ce se poate folosi fără probleme, chiar dacă nu e cea mai gustoasă varză, ca cea de vara-toamna.

Am plecat convins să incropesc la cea mai mare viteză o varză verde călită de post, să dăm bine pe internet in Săptămâna Mare! Am impresia că la cât de păcătos sunt, Ăl cu Coarne mi-a scos in cale ispita...

Dacă ai drum la Milano și nu ești un incuiat al turismului de turmă, e obligatoriu de vizitat Bergamo, oraș vecin, 20 de minute cu trenul sau autobuzul. Asta dacă nu aterizezi chiar la Bergamo și dai o tură prin orasul vechi, Citta Alta, care e așezat strategic, pe o colină.

Eu am nimerit vineri la amiază, când tocmai se instalase un food market, cum se face cam in toate orașele europene in week-end. Foarte puțină lume era in zonă, dar asta probabil pentru că era incă zi lucrătoare. Oricum nici prețurile nu erau deloc ok și nici intalienii nu mai stau bine cu banii de buzunar. N-a fost ceva impresionant, dar o mică trecere in revistă tot merită! Aproape in totalitate erau produse cu specific italian, nu numai din zona Bergamo...

M-am inspirat pentru trebușoara asta dintr-o poveste a lui Păstorel Teodoreanu, dintr-una din cărțile de căpătâi ale bucătăriei românești, "Gastronomice". Păstorel, frate cu mai celebrul Ionel, a fost un boem avocat și scriitor, poate cel mai celebru și mai spumos epigramist român. Cu siguranță o să mai aduc vorba de minunatele sale povestiri gastronomice din această carte.

Pentru că in ultima vreme nu prea mai stau pe acasă, frigiderul meu e porno, doar in congelator, o pungă de vinete, coapte astă vară, se intrebau probabil cât mai am de gând să le ignor. Mă plictisisem de tradiționala rețetă pe bază de vinete a românilor, adică salată de vinete cu ceapă si eventual, maioneză, așa că m-a dus mintea ceva mai departe. Românii nu mănâncă altfel vinetele, decât salată, nici măcar in musaca nu le folosesc.

Bucătăria americană... sublimă, dar lipsește cu desăvârșire!

Azi a inceput la Lidl (un magazin foarte ok după părerea mea) Săptămâna Americană, cu un stand produse tradiționale americane. Eram curios să văd ce produsele din bucătăria americană vor fi puse in vânzare. Nu m-am inșelat...

Chipsuri, Pop Corn, Snacksuri, Brioșe, Biscuiți, muștar, ketchup, sos BBQ, dresing salată, sos de sandwish (dacă poți să crezi că există așa ceva, cu 30% ulei vegetal, 20% varză (wtf?) și restul E-uri) praf pt clătite, Hot Dog la borcan, chifle de hamburger, pizza, hot-dog, hamburger, nuggets, aripioare de pui, coaste (toate congelate), jeleuri in formă de mini hamburger (tare ideea pentru americanii ăia mici și obezi) și evident... cola.

S-a pripășit la noi sub streașină, zămislit de o dragoste turbată intre taica ger și și muma zăpadă, și a crescut ferit, imbuibat cu lapte de la țâța caldă a mă-sii.

A crescut intr-o săptămână cât alții-n zece, huidumă mare, alimentat și de aburul imbietor de merinde proaspete de la prăvălia cu shaorme. Dar pe cât era de uriaș, pe atât era de urât și infricoșător, de se speria orice trecător și scuipa in sân a doamne ferește. Inconștienții iși făceau poze cu el. Cumpărătorii de shaorme se cruceau la vederea monstrului hidos și fioros și blestemau in gând bucătarii că nu aveau curaj să se ia la trântă cu dânsul, inainte ca acesta să sară la oameni. Ar fi făcut măcel de ar fi urlat Știrile ProTV!